Poveste de început de primăvară ( X II ) - Vasilica Ilie

Ştefan o mângâie cu tandreţe şi o strânse în braţe. O aşeză uşor pe pat. Fiecare fibră din făptura Ilincăi vibra de nerăbdare să ajungă la clipa când trupurile lor se vor contopi. El o dezbrăcă uşor de rochie. Amândoi erau nerăbdători. S-au iubit cum nu mai avuseseră niciunul parte de aceste momente. Au stat unul lângă altul, ceva timp, sărutându-se. După duş au revenit la şampanie şi dulciuri. Se făcuse aproape dimineaţă.
-  Haide,  să ne odihnim, iubitule, curând o să mijească de zi!
S-au băgat în aşternuturile moi, de mătase, iar Ilinca se aşeză pe pieptul lui, ascultându-i inima care, parcă îi şoptea cât de mult o iubeşte. Au adormit unul în braţele celuilalt şi aşa s-au trezit pe la prânz.
-  Bună ziua, iubita mea, cum ai dormit?
-  Cu tine în braţe, foarte bine, am avut un somn fără vise şi odihnitor! spuse Ilinca. Tu?
- Şi eu la fel! Numai că te-am visat pe tine cum făceam dragoste! M-am trezit la un moment dat, te-am privit şi chiar îmi doream să fac dragoste cu tine dar te-am lăsat să dormi fiindcă dormeai ca un înger!
Ilinca îl privi cu drag şi se apropie mai mult de el. Ştefan, o îmbrăţişă şi începu să o sărute. Au început să se mângâie reciproc, mâinile lor parcă frământau iubire iar trupurile se înlănţuiau dornice de dragoste. Au făcut din nou dragoste. Nu le venea să se dea jos din pat, ar fi stat toată ziua lipiţi unul de altul.
-      Haide,  să ne facem duş şi să ieşim afară, la aer, să zburdăm un pic! zise ea.
-      Haide! Propun să mergem prin împrejurimi, la un restaurant să mâncăm ceva şi să bem şi o cafea.
-      Merg în camera mea să fac duş şi să mă schimb. Când eşti tu gata, vino să mă iei!
-      S-a făcut, iubita mea!
Aşa au făcut. Au ieşit la braţ din hotel şi au mers pe jos, urcând spre complexul Furnica.
Au găsit o terasă lângă o pădurice de brazi şi s-au aşezat la o masă.
-      Bem mai întâi o cafea, până te gândeşti ce meniu îţi alegi, draga mea?
-      Da, beau! Vreau să mă mai înviorez, deşi plimbarea mi-a făcut foarte bine!
Până a fost adusă cafeaua s-au uitat peste lista de preparate şi şi-au ales amândoi acelaşi meniu.
-      Ştefan, de ce te fereşti să vorbeşti despre tine?
-      Nu mă feresc draga mea, dar aş vrea ca să avem aceste discuţii despre noi, acasă,
când o să ne rezervăm o zi pentru astfel de discuţii. Acum vreau să ne simţim bine, să nu ne aducem aminte de trecut.
-      Da, poate că ai dreptate. Dar relaţia noastră, cum ai vrea să se desfăşoare de acum înainte?
-      Te fur şi te duc la mine. Am o casă destul de mare pe lângă parcul Carol. La parter locuiesc eu şi la etaj, fiul meu.
-      Nu vreau deocamdată să mă mult, dragul meu! Vreau să ne cunoaştem şi după aceea.
-      Bine, Ilinca, cum zici tu! Atunci când o să ne facem program, eu o să vin să te iau de acasă la teatru, operă, restaurant,  plimbare. Astăzi, când vom ajunge în Bucureşti, o să mergem la mine să îţi arăt unde stau, apoi te voi conduce acasă şi cu ocazia aceasta învăţ drumul până la tine. Problema cea mai arzătoare pe care mi-o pun este, unde vom face dragoste: la mine sau la tine? spuse glumind, Ştefan.
-      Păi, nici eu nu ştiu să îţi răspund! zise Ilinca zâmbind.
-      Lasă, draga mea toate vin de la sine, ne descurcăm noi că suntem destul de mari!
Au ales acelaşi meniu, au băut cafeaua şi au asteptat câteva minute până au fost serviţi cu preparatele pe care le-au comandat. În acest timp au ascultat trilurile păsărelelor care se auzeau din pădurice. Era o plăcere să stai şi să admiri priveliştea ce se arăta dinaintea lor.
-      Uite, vezi, de-aia îmi place mie la munte, mai mult decât la mare! spuse Ştefan.
-      Mie îmi place şi la munte şi la mare! spuse  Ilinca. Fiecare zonă cu frumuseţile ei. Ador muntele dar marea este dragostea mea; îmi place în apa mării, să mă plimb pe faleză, să aud freamătul valurilor, să simt briza mării când stau la plajă pe nisipul fierbinte, să aud ţipătul pescăruşilor, să pescuiesc guvizi.
-      Îţi place să pescuieşti?
-      Da, ce te miri? Pescuiesc guvizi cu carne de scoică. Îi văd prin apa limpede când vin la carnea de scoică. Am prins o dată, într-un an, pe vremea când eram căsătorită, atât de mulţi că i-am dăruit pe toţi vecinilor de plajă, nişte tineri care s-au bucurat enorm. Stăteau la cort, într-un camping. A doua zi ne-au invitat la ei la masă, la peşte prăjit cu mămăliguţă şi mujdei de usturoi. Noi ne-am dus cu vin alb şi tort de îngheţată. A fost o masă pe care nu am uitat-o mult timp.
-      Să ştii că şi mie îmi place să pescuiesc. Am crescut la ţară aproape de baltă. Merg la pescuit deseori. Aşa că, voi avea un partener când voi merge la pescuit,  în persoana ta.
-      Abia aştept! Ce-ţi mai place să faci?
-      Grătar la iarbă verde! Îmi place să iau masa în natură, parcă altfel merge la pădure. Şi mai îmi place să joc tenis de câmp.
-      Şi mie îmi place! Când eram tânără jucam foarte mult pe terenurile amenajate din parcul Herăstrău. Aveam un prieten cu care mergeam să joc.
-      Păi, şi eu, tot acolo jucam! Cine ştie, poate că ne-am văzut vreodată! Uite, vezi că avem şi hobby–uri comune?
Au luat masa în acel cadru frumos şi au hotărât ca după externarea fiului lui Ştefan, următorul weekend să-l petreacă, undeva, la pescuit.
-      Ne mai plimbăm un pic, ce zici?
-      Eu aş prefera să mergem la hotel să ne pregătim de plecare, vreau să ajungem acasă înainte să ne apuce seara pe drum. Ce zici, dragul meu?
-      Ai dreptate! Şi apoi, vreau să ne oprim pe drum să fac nişte cumpărături, nu am nimic de mâncare acasă. Te invit să luăm cina împreună, la mine. Nici nu te mai las să pleci la tine acasă! Vrei să rămâi la mine în noaptea asta?
-      Dacă ştii să mă răpeşti, rămân! glumi Ilinca.
-      Te răpesc, dacă tu aşa vrei! răspunse zâmbind Ştefan.
Au făcut bagajele, le-au aranjat în portbagaj, au predate cheile la recepţie şi au plecat la drum, spre Bucureşti. În apropiere de capitală s-au oprit la hipermarketul Carrefour şi au făcut cumpărături. Ilinca îl admiră cât de gospodar este, ştiind să facă atâtea cumpărături cu răbdare, fără să aibă o listă. Când au ajuns în Bucureşti, începuse să se însereze. Ştefan a traversat centrul oraşului şi a luat-o spre Mitropolie, apoi, pe nişte străzi unde erau numai vile. S-a oprit în faţa uneia, frumoasă, cu un etaj.
 ( va urma)

Vasilica Ilie