SUNT - VERA CRACIUN
Sunt, Doamne, gândul că atunci
Când în șiroaie sângele-ți curgea,
În vindecare ne-am trezit ca prunci,
Dar de durere și crucea îți plângea.
Sunt, Doamne, gândul că atunci
Când glasul cerului dorea jertfirea,
Povara Ta nu ai dorit să o arunci,
În ea păstrând în taină nemurirea .
Sunt, Doamne, gândul că atunci
Când noaptea-n zi ivită cu furtună,
La cer a înălțat și rugă și porunci…
Printre cei vii doar pacea e stăpână.
14 aprilie 2012
Comentarii
Trimiteți un comentariu