Poveste de început de primăvară ( XXI) - Vasilica Ilie

-  Mulţumesc! Când eram la şcoală îmi plăcea să recit poezii. Am şi citit mult; iubesc literatura! Este adevărat că nu mai am timp cum aveam înainte: acum, ne ocupă mult timp televizorul, calculatorul. Haide, că ne-am luat cu vorba şi parcă trebuia să facem omletă!
Ştefan rămăsese cu privirea plină de admiraţie aţintită spre Ilinca. Îi venea să o ia în braţe şi să o strângă de drag. O cuprinse cu mâinile de amândoi obraji, se apropie şi o săruta.
-      Cred că o să mă îndrăgostesc şi mai mult de tine, sensibila şi romantica mea iubită!
Haide, să facem omleta!
Ilinca se ridică singură şi merse în bucătărie, deschise frigiderul, luă ouale, laptele, caşcavalul şi rugă pe iubitul ei să ia din lădiţa de jos un ardei şi cele două legături de ceapă.
-      Mâine dimineaţă, când trec prin piaţă o să-ţi cumpăr roşii, ardei şi ceapă, văd că nu
stai prea bine la acest capitol.
-      Mulţumesc, voiam să îi spun fiului meu să cumpere el!
-      Draga mea, tot vin să-ţi aduc borşul şi leuşteanul; nu mi-e greu să-ţi cumpăr tot ce ai nevoie!
-      Bine, aşa facem! Profit de acest lucru şi te mai rog să-mi cumperi o jumătate de
kilogram de ciuperci şi o legătură de  mărar verde. Aş face o tocăniţă de ciuperci, nu am mai pregătit de mult. Te invit la masă, mâine, la prânz!
-      Să văd cum îmi rezolv treburile mâine, aş veni pentru că poimâine îl externez pe fiul
meu şi o să fiu ocupat aproape toată ziua. Dar, vineri spre seară, nu o să scapi de mine, o să vin la tine să te văd şi să stabilim cum o să ne petrecem weekendul. Mâine, cred că aş putea să vin pe la orele 14,00. Dimineaţa, după ce trec pe la tine să-ţi aduc cumpărăturile plec pe un şantier şi apoi pe la fiul meu, la spital.
-      Păi, taman bine, rămâne la ora la care poţi tu, eu, până atunci termin de pregătit ciorba
de perişoare şi tocăniţa de ciuperci. Mai avem şi din puiul de astăzi, de la rotisor. O să fie o masă bogată.
-      Si când vin, aduc şi un tort de îngheţată, să avem şi desert. Ce zici?
-      Bine te-ai gândit! De băut nu bem nimic decât apă plată: eu iau medicamente, tu eşti
cu maşina.
-      Nu-i nicio nenorocire, nu sunt un băutor, decât ocazional! Bem apă plată!
După cină, au stat de vorbă despre şantierul pe care îl are de vizitat a doua zi Ştefan pentru că Ilinca îl întrebă cum stă cu lucrarile, dacă are mult de lucru.
-      Deocamdată, am nişte şcoli, licee, grădiniţe, care se reabilitează prin BIRD.
-      Ce înseamnă reabilitare prin BIRD?
De câţiva ani, guvernul a hotărât să se facă reabilitări la şcolile mai vechi, grădiniţe, adică modernizări iar banii pentru aceste proiecte se rulează prin Banca Internatională pentru Reconstructie şi Dezvoltare. Deja proiectele tehnice sunt făcute şi s-a trecut la execuţie. Mâine merg la şantierul de la un liceu industrial. Sunt trei corpuri de clădiri: şcoală, atelier şi cămin, partea interioară cu toate dotările moderne şi partea de exterior, din incintă, unde trebuiesc schimbate toate deversările de canalizare, cu pante, spre bulevard, cu noi racorduri de canalizare.
-      Dar ce s-a întâmplat, de ce trebuie  să se schimbe sensul de scurgere al canalizării?
-      Scurgerile de canalizare de la grupurile sanitare şi apele pluviale din clădiri se
deversau în canalul colector din incinta unei uzine,  apropiată de liceu iar cei care au preluat uzina, nu le mai dă voie, este proprietate privată acum. Le-au tăiat şi apa rece, de aceea se va face un nou branşament de apă tot din bulevard. S-a proiectat şi o centrală termică nouă, o staţie de hidrofor şi o staţie de incendiu care alimentează hidranţii interiori din incinta celor trei corpuri. 
Se vor schimba şi moderniza toate  instalaţiile electrice, din cele trei cladiri, se vor executa instalaţii de împământare şi de paratrăsnet, se vor schimba instalaţiile sanitare la grupurile sanitare, se vor despărţi pe sexe şi se vor dota cu obiecte noi iar la parter, în fiecare corp de clădire se vor amenaja grupuri sanitare pentru persoane handicapate. La intrările principale, la fiecare clădire în parte, s-au proiectat platforme speciale pentru aceştia. Apoi, se vor schimba instalaţiile şi corpurile de încălzire, s-au proiectat ventilaţii unde a fost  nevoie, laboratoarele de fizică, chimie, informatică, atelierele unde fac practică elevii – fiind un liceu cu profil industrial- se vor moderniza.
Corpul de cămin-internat unde elevii din provincie erau cazaţi înainte, pe lângă modernizări, va suferi modificări la parter la partea de arhitectură si structură. Adică,  se vor modifica unele spaţii pentru a fi create cabinete de medicină generală şi stomatologie, dotate fiecare cu grupuri sanitare, instalaţiile aferente acestor spaţii. Se pare că va fi locuit de bătrânii şi copiii care nu au niciun sprijin material. Pe lângă toate acestea, geamurile se schimbă cu cele din termopan, în fiecare clasă se va pune parchet iar la grupurile sanitare, faianţă şi gresie.
-      Dragul meu, scuze că te întrerup, nu-mi vine să cred! În sfârşit, guvernul s-a gândit să
facă o treabă bună pentru învăţământ!
-      Da, dar dacă nu se ivea această posibilitate financiară, cred că nu se faceau aceste
 reabilitări fiindcă primăriile, în general, nu prea au bani pentru învăţământ. Într-adevăr, or să iasă nişte lucrări spectaculoase. Eu sunt şeful acestor  lucrări de  execuţie. Am în subordine o echipă pricepută, cu trei ingineri în frunte , pe care am avut-o la altă lucrare importantă şi de care sunt foarte mulţumit. Mâine merg să văd ce au mai făcut cei care au început incinta, ea este lucrarea primordială, acum. Se fac săpături, se schimbă toate conductele. Vine şi o echipă de topometrişti, proiectantul care a făcut planul de coordonare din incintă,  pe care i-am convocat la ora 9.00, pentru că am observat nişte inadvertente între proiect şi ce se află în teren; este vorba de cota terenului sistematizat şi cota radierului la câteva cămine de canalizare noi, proiectate,  astfel că instalaţia exterioară de canalizare nu se poate lega la cea veche, datorită acestor cote greşite. Proiectantul dă vina pe cei de la topo că i-au furnizat informaţii greşite când au făcut la început măsuratorile. Merg să asist la aceste discuţii şi să văd cum rezolvăm problema.
-      Şi nu se întâmplă nimic cu proiectantul? Eu cred că o sa fie sancţionat pentru neatenţie.
-      Nu cred că este vinovat el, proiectul a fost executat  în urma datelor primite de la cei care au făcut releveul terenului şi a cotelor de radier de la celelalte cămine de canalizare existente, adică, de cei de la topo. Cotele noului teren sistematizat au fost calculate  greşit,  partea terenului din spatele celei de- a treia clădire,  cea de la căminul-internat fiind mai ridicată decât cea din jurul celorlalte două cladiri. Proiectantul a calculat pantele conductelor de scurgere în funcţie de aceste cote care i-au fost date.
Referitor la sancţionare, nu or să fie sancţionaţi, o să se refacă această parte de proiect cu datele noi şi o s-o primim printr-o dispoziţie de şantier dată de proiectant iar plata acestei lucrări se va face din devizul de cheltuieli indirecte ataşat la antemăsurători care, întotdeauna se dă cu o marjă de 10% mai mult, şi anume, la devizul de la lista de cantităţi de lucrări exterioare, aici intrând: săpături, conducte, încărcare pământ, transport, preparare beton, etc. Ţi-am dat acest exemplu de lucrare să ai idée de implicaţiile mele profesionale şi să mă cunoşti mai bine.
-      Mulţumesc, Ştefan! Te admir pentru această răspundere pe care o ai. Practic, trebuie să fii puntea între proiectant şi executant.
-      Da, aşa este dar să ştii că nu este o muncă uşoară. Nu vorbesc de partea teoretică, de a cunoaşte bine proiectul, ci de partea practică pentru că poţi avea parte de o echipă cu oameni care nu se prea pricep, nu au experienţă, oricât de mult le-ai explica, pot face o lucrare de mântuială. Nu este uşor să lucrezi cu oamenii, mai ales că au caractere diferite. Apoi, trebuie să existe şi o disciplină a muncii, dacă nu ştii să te impui în faţa lor, pierzi respectul. Nu trebuie să fii nici dur, nici prea maleabil, trebuie să ai un psihic foarte bun şi echilibrat în aşa fel încât să ştii să faci faţă la toate problemele neprevăzute. Întotdeauna,  tonul şi felul cum discut cu ei, contează; şi mai contează să fii înţelegător fiindcă fiecare are probleme şi am învăţat să ascult pe fiecare în parte şi să ştiu cum să mă port. Un conducător dacă ştie să se respecte pe el însuşi, este respectat de ceilalţi, întâi să se dea el ca exemplu, cum se comportă la muncă şi apoi să aibă pretenţii să fie respectat la rândul lui. Echipa mea este o echipă sudată, i-am învăţat că atunci când cineva are probleme să preia sarcina lui ca şi cum cel care lipseşte ar fi acolo. Le respect nevoile personale şi îi învoiesc când au nevoie, mai ales când este vorba de sănătatea lor sau a membrilor familiilor acestora.
-      Ştefan, parcă te cunosc de când lumea! Pe undeva, ne asemănăm să ştii, şi eu sunt tot acest gen de caracter, în privinţa oamenilor, gândesc la fel. Dar la mine, oamenii care greşesc de mai multe ori şi cărora le-am iertat greşeli repetate şi nu apreciază şansele pe care le-am dat, nu le mai pot acorda credit şi încep să-i ignor. Nu fac rău, nu mă răzbun, răspund la “bună ziua”, dar nu vreau să mai am de-a face cu ei în nicio acţiune comună.
-      Să ştii că îţi dau dreptate! Foarte bine procedezi, aşa poţi face diferenţe între oameni şi nu te complici!
               (va urma)

Vasilica Ilie