Poveste de început de primăvară (XXII) - Vasilica Ilie



-  Este adevărat că nu suntem perfecţi ca oameni, dar sunt unii care profită de altruismul altora, de neatenţia sau de ezitările lor, apoi, dacă te complici în asemenea condiţii şi nu ies lucrurile cum vor ei, se răzbună, făcându-ţi mult rău. Evit pe cât posibil să nu am de-a face cu astfel de oameni.
- Te admir pentru aceste lucruri, iubita mea!
Se apropie de Ilinca, îi luă mâinile, i le sărută. Se uită la ceas.Se făcuse târziu. Ea observă lucrul acesta şi îi spuse:
-      Hai, du-te acasă, este târziu şi mâine te trezeşti de dimineaţă! Ai atâtea de făcut!
Abia aştept să te întorci! M-am obişnuit cu prezenţa ta!
-      O să vină vremea când o să locuim împreună şi abia aştept, draga mea! Mâine
dimineaţă, când o să aduc cumpărăturile te sun de jos să ai timp să vii să-mi deschizi uşa.
După ce plecă Ştefan, Ilinca adormi profund. Dimineaţă se trezi şi se simţi mai bine. Se duse în bucătărie, puse de cafea, apoi intră în baie. Uitase telefonul în dormitor. Ştefan o sună şi nu răspunse nimeni fiindcă ventilatorul din baie se declanşează imediat, când se aprinde lumina şi face zgomot cât persoana se află în baie. Foarte îngrijorat, Ştefan urcă scările în viteză crezând că i s-a întâmplat ceva Ilincăi. Sună la uşă. Sună o dată, de două ori, de mai multe ori. Nu îi răspunse nimeni. Ilinca ieşi din baie, merse în dormitor şi luă telefonul în bucătărie. Văzu apelul de la Ştefan. Îi dădu telefon imediat. Ştefan îi spuse că se află chiar la uşă. Îi deschise. Iubitul ei lăsă sacoşa cu cumpărături la uşă, o luă în braţe şi o săruta.
-      O, Doamne, ce emoţii mi-ai dat! Ce s-a întâmplat? Ce faci? Te simţi mai bine?
-      Stai liniştit dragul meu că nu s-a întâmplat nimic, am fost în baie. Ştii foarte bine că
nu se aude nimic din cauza ventilatorului. Mă simt mult mai bine ca ieri.
Ştefan luă sacoşa şi se duse direct la bucătărie.
-      Iubito, plec, nu mai stau! Trebuie să ajung pe şantier la ora 9,00. Este ora când
oamenii merg spre serviciu şi mi-e teamă că o să se îngreuneze circulaţia. Ne întâlnim la orele 14,00, aşa cum am stabilit!
O săruta din nou şi plecă. Ilinca se întoarse la bucătărie, îşi pregăti micul dejun, bău cafeaua şi scoase cumpărăturile din sacoşă. Ştefan cumpărase tot ce îi spusese ea.
După ce îşi luă medicamentele se apucă de gătit. Cât a fiert zarzavatul pentru ciorbă,  curăţă ciupercile şi le tăie. Apoi, pregăti perişoarele. Se simţi obosită şi lăsă focul încet. Merse în pat şi se întinse la orizontală. Se odihni un pic apoi continuă cu gătitul. Termină totul pe la ora 11,30, acoperi oala de ciorbă şi cratiţa cu tocăniţa de ciuperci, luă o carte şi se aşeză în pat. Adormi. Ca prin vis auzi soneria. Se uită la ceas. “Este 14,00 şi eu nu am aşezat masa”, îşi zise în gând.
Deschise uşa. Ştefan era în dreptul uşii cu un buchet de trandafiri roşii  într-o mână şi cu un tort de îngheţată, în cealaltă.
-      Bună, somnoroaso! Se vede că ai dormit.
-      Da, şi nu am aşezat masa. Scuză-mă!
-      Nu te mai scuza, o aşezăm împreună!
Îi dădu florile Ilincăi şi cu tortul merse în bucătărie şi îl aşeză pe masă. Ea îi mulţumi, îl săruta  şi aşeză florile în glastră apoi veni la bucătărie şi puse tortul în congelator.
Ilinca puse la încălzit carnea de pui iar Ştefan aşeză masa. Mâncarea nu se răcise încă.
-      Cum a fost astăzi? Ai rezolvat toate problemele pe care ţi le-ai propus?
-      Da, am rezolvat cu şantierul, am trecut şi pe la fiul meu. Mâine la ora 11,00 mă
prezint la spital să-l iau acasă.
Au luat masa de prânz iar Ştefan i-a lăudat bucatele şi voinţa de a găti, aşa, accidentată.
-      Mă simt mai bine când mă mişc. Totul este să nu fac efort mare. Gătitul nu este un
efort, a fost chiar o umplere a timpului liber pe care îl am şi îl irosesc stând în casă. Este adevărat că trebuie să mă refac dar m-am plictisit.
-      Draga mea, ce ai zice de o plimbare în parc? Te duc în parcul de lângă mine, Carol.
Când oboseşti, ai posibilitatea să stai pe băncuţă. Diseară luăm cina la mine. Te aduc acasa mâine, când plec să îl iau pe fiul meu de la spital, mi-am luat liber, nu merg la birou asa că, putem să ne trezim mai târziu.
-      Ce telepatie! Şi eu voiam să îţi propun să ieşim în după amiaza aceasta, să fac puţină
mişcare! Sunt de accord cu tot ce ai spus!  Mai stăm puţin după masă şi mă pregătesc pentru plimbare.A! Şi să nu uit medicamentele pentru diseară şi mâine dimineaţă, dacă o să rămân la tine.
Ilinca se bucură ca un copil mic. Se îmbrăcă într-un pantalon subţire, treisferturi, de culoarea albastră şi o bluză transparentă, din mătase peste pantaloni, destul de lungă, tot în culoarea albastră, cu diverse motive geometrice. Se rujă discret, se încăltă cu sandale de vară, împletite, din fire macrame, de culoare bej, fără toc şi îşi luă geanta confecţionată din aceeaşi împletitură. Îşi puse într-o sacosă pijamalele, medicamentele şi îi spuse lui Ştefan că este gata.
-      Ce bine arăţi, iubita mea! Dă-mi braţul să te poţi sprijini când coborâm scările.
Au petrecut o după amiază frumoasă în parc. Se simţea un pic obosită când au ajuns la Ştefan, acasă.
-      Haide,  în dormitor, să te aşezi la orizontală!
-      Aş mai sta în grădină, că tare mult îmi place la tine!
-      Vrei să îţi aduc o pernă să te aşezi în balansoar, culcată? Are saltea, nu este o
problemă iar eu o să stau lângă tine pe un scaun.
-      Nu vreau să stau la orizontală, vreau să stau în şezut şi tu să stai lângă mine.
-      Bine, cum vrei, dar nu ştiu dacă este o poziţie bună, să stai aşa!
-      O să mă descurc, ai să vezi! Dacă am ieşit să mă plimb, este semn bun; înseamnă că
mă simt mai bine. Medicamentele m-au ajutat enorm.
Au stat aproape o oră afară. Mirosul de chiparoase inunda grădina. Greierii începuseră să cânte în cor. Era o atmosferă atât de plăcută încât Ilinca nu mai simţea oboseala.
-      Haide,  să mănânci ceva ca să îţi iei medicamentele! Vrei crenvurşti de pui? Acum îi
pun la fiert.
-      Mulţumesc, Ştefan, îmi plac crenvurştii. Mă simt atât de bine la tine!
Au intrat în casă.
-      Te rog să te întinzi pe canapea, merg la bucătărie să pun crenvurştii la fiert.
Ştefan aşeză masa la bucătărie. Scoase şi caşcaval, câteva felii de şuncă şi muşchi file, le aşeză pe o farfurie,  tăie roşii, ardei, scoase muştarul. După ce s-au fiert crenvurştii, o invită la masă pe Ilinca.
-      Haide, iubito, masa este gata! Vrei să te ajut?
-      Nu, mă descurc şi singură! Să nu uit medicamentele!
După ce au luat cina, Ilinca merse la baie şi se pregăti de culcare.
-      Îmi dai voie să dorm lângă tine? Patul este destul de lat. Promit că o să fiu atent să nu
te ating, să-ţi produc dureri. Înainte de a te aşeza în pat, doar o sărutare, atât!
-      Da, de ce, nu? Îmi place să te ştiu lângă mine! Şi, pe urmă, poţi să mă săruţi de mai
multe ori, nu sunt rănită la gură şi nici traumatism nu am! glumi Ilinca.
-      Abia aşteptam să-mi dai dezlegare la sărut! glumi Ştefan.
După ce s-au sărutat pe săturate, au adormit profund.
Dimineaţă, Ştefan s-a trezit primul, uşor, să nu o trezească pe Ilinca. A mers în baie apoi în bucătărie şi a pus de cafea.
Ilinca l-a simţit dar nu a zis nimic. Când Ştefan a intrat în dormitor, a găsit-o în şezut.
-      Bună dimineaţa, iubito! Te-ai şi trezit? Şi eu, care credeam că nu am făcut zgomot!
Se apropie de ea şi o sărută. La rândul ei, Ilinca,  îi răspunse la salut şi se lăsă vrăjită de dulceaţa sărutului.
-      Ce vrei să serveşti la micul dejun? Am lapte şi croissante simple, o să fac şi câteva
sandwichuri cu şuncă, la toaster, să fie calde, până te întorci de la baie. Cafeaua este aproape, gata!
-      O, Doamne, mă simt o răsfăţată! Mulţumesc, dragul meu!
 Se ridică din pat,  îl cuprinse cu amândouă mâinile de după gât şi îl sărută. Îi era atât de drag, că nu îi venea să se mai dezlipească din braţele lui. Ştefan, la rândul lui simţea acelaşi lucru şi era fericit că era lângă femeia pe care şi-a dorit-o din tot sufletul; simţea că Ilinca este sufletul lui pereche.
-      Iubita mea, simt că fac aceste lucruri pentru tine din tot sufletul, îmi eşti atât de
dragă, aş face orice pentru tine!
-      Şi eu simt acelaşi lucru, dragul meu! Faptul că eşti lângă mine în clipele acestea, îmi
demonstreaza acest lucru! Mi-aş dori ca tot timpul să fie aşa!
-      Dacă noi ne dorim, aşa o să fie, iubita mea!
Ilinca se duse la baie, Ştefan aşeză masa în bucătărie. După ce au luat micul dejun, Ilinca îşi luă medicamentele, se uită la ceas şi văzu că mai au de stat impreună vreo treisferturi de oră.
-      Haide, să bem cafeaua în grădină, în chioşc! Îmi place la tine în grădină!
-      Cum doreşti, draga mea! O să pun ceştile pe tavă şi mergem!
Grădina era inundată de soarele dimineţii şi roua încă mai persista pe flori şi pe gazon. Pe cărarea care ducea spre chioşc, Ilinca simţi orice atingere cu iarba ca pe o mângâiere. Trilurile păsărilor i-au însoţit tot timpul cât au băut cafeaua iar mirosul chiparoaselor şi al trandafirilor căţărători le-au făcut şederea plăcută. Se simţea ca în Rai.
 ( va urma)

Vasilica Ilie

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

" In Bratul tau "

Curmal (Phoenix dactylifera)

NE PASA !!!!!!!