Muzica comerciala si comercializarea muzicii
Muzica comerciala si comercializarea muzicii
As incepe prin a preciza ca “muzica
comerciala" si “comercializarea muzicii" nu sunt unul si acelasi lucru.
Nu multi sunt aceia care stiu aceasta dar totusi sunt si ei cativa. Ei
bine pentru acei oameni care stiu ca valorile raman eterne, indiferent
de vremuri, curente si ideologii, care simt ca au tacut destul si au
ceva de spus, pentru ei este scris acest articol.
"Oamenii care nu stiu nimic despre muzica sunt cei care vorbesc intotdeauna despre ea." (Nat King Cole)
Muzica este fara indoiala una dintre
minunile lumii, fara de care orice suflet ar simti ca ii lipseste ceva,
fara de care o inima s-ar sufoca. Este o armonie intre doua elemente
distinse; instrument si om. Muzica corala, instrumentala sau religioasa
este ramasa in acea forma si stare initiala, pentru ca unii oameni
considera ca instrumentul deformeaza mesajul sufletului catre Dumnezeu.
"Muzica este o armonie agreabila in onoarea lui Dumnezeu si desfatarea permisa sufletului." (Johann Sebastian Bach)
Poate asta vi se pare exagerat dar ce
urmeaza, va va convinge ca nu e asa sau cel putin sper ca o dea batai
grele de cap convingerilor dumneavoastra. Se stie ca prin muzica un om
poate spune lucruri ce nu pot fi spuse in cuvinte intr-o discutie
normala, iar acest lucru este clar si in situatia noastra si in contexul
de fata se poate vedea asta, sau mai degraba auzii. Exista tot mai
multe cantece cu un mesaj gen: “would you go to bed with me “,
“voulez-vous coucher avec moi, ce soir “, “you have the sweetest ass in
the world" , “come on and touch me I know you want", “come here rude
boy, boy can you get it up" etc. Deci cel putin acum am clarificat de
unde vin aceste mesaje atat de “hot". Defapt ele sunt dorinte care nu
pot fi exprimate public decat dupa un pahar de ceva si cel mai important
este ca nu sunt spuse de nici unul dintre cei de fata. La petrecere sau
maine dimineata cine a spus asa ceva? Eu nu. Difuzorul.
Se stie ca multi artisti sunt defapt
doar manopera unui producator, iar este normal oarecum ca acest simplu
om, care in cercul lui de prieteni producatori au aceste dorinte si
frustrari sa compuna si sa scrie despre ele, atata timp cat nu ei le
interpreteaza. Mai este o alta mare confuzie pe care vreau sa o lamurim
in acest articol.
"Muzica, daca nu o ai in suflet, degeaba o cauti in fluier." (Rabindranath Tagore)
Defapt ratingurile si numarul mare de
vizualizari nu sunt niste statistici dupa care iti poti da seama de
valoare unui artist. In cel mai fericit caz ceea ce poti sa faci este sa
observi ca acel personaj este la cautare, ca a reusit sa starneasca
interesul unei mari audiente. Valoare adevarata a unui artist se va
vedea in numarul de bilete vandute la un concert si in vanzarea de
discuri. Banul este acel element material care intra in raport direct cu
valoarea artistica in domeniul industriei muzicale. Iar la acest
capitol multi artisti romani cat si multi artisti straini sunt
falimentari. Pe viitor nu mai considerati numarul mare de oameni dintr-o
piata sau centru, de la un festival sau vizualizarile numeroase, nici
chiar difuzarile la posturi de TV sau radio ca fiind elemente
definitorii pentru valoarea unui artist pentru ca nu este deloc asa.
Exista mai multe moduri de promovare. Unul dintre ele ar fi "dai un ban
si stai in fata".
Am ajuns la partea cea mai interesanta a
acestui articol, care este defapt scopul muzicii. Mai sus spuneam ca
initial muzica era comunicarea sufletului cu Dumnezeu, acum in contextul
nostru social Dumnezeu participa doar la ceremonii religioase, deci
atunci care este scopul? Ar trebui sa fie omul, iar prin muzica cat mai
multe persoane sa auda, sa inteleaga si sa fie atinse de mesajul
artistului, dar este oare acesta scopul? Urmatoarea valoare sunt banii
iar daca muzica este facuta pentru bani, daca banul intra in acest
domeniu direct pe locul 1 vom avea o mare problema care va duce la o
criza de identitate.
Va suna cumva cunoscuta situatia aceasta?
Daca artistul nu canta despre el, din el
si pentru el in primul rand, atunci nimeni nu il va asculta. Prima data
trebuie sa se asculte el, sa se placa el si sa isi vorbeasca lui, iar
prin ascultarea propriului cantec sa isi rezolve anumite probleme sau
frustrari, sau sa constientizeze starea de bucurie ca apoi sa o poata
transmite mai departe.
Muzica si poezia se nasc ori in urma unei armonii fie in urma unui conflict interior.
Compunerea unui cantec ca sa “prinda"
sau ca sa fie vandut repede a primit numele de “muzica comerciala" dar
problema se complica deabia atunci cand toti incepand de la artist,
producator, impresar, si manager se plang ca nimeni nu mai cumpara
cd-uri si casete, nimeni nu da bani pe bilet la concert. Rezolvarea
acestei probleme este simpla, artistul trebuie sa fie constient ca el
este o individualitate care trebuie sa reuseasca sa se faca inteleasa de
catre ceilalti.
"Artistul trebuie sa ofere ce are in inima, nu ce i se cere." (Necunoscut)
Totul este clar pana aici? Bine. Pentru
ca urmeaza sa vedem si conceptul numit “comercializarea muzicii". Fara a
fi distribuita si comercializata intr-un mod corespunzator, muzica nu
neaparat ca va muri dar sigur va dormi putin “somnul cel de moarte".
Oricat ai fi de ingustat in orizonturile tale ca si artist, lumea vrea
sa te cunoasca pe tine ca si individualitate. Tu sa spui povestea ta
chiar si ajutat de un producator sau de cineva cu experienta deja in
domeniu. Dar este gresit sa compui muzica si versuri doar ca sa prinda
la public, ca asta ti se cere de la casa de productie sau pentru anumite
castiguri imediate. Dorinta de recompensa imediata nu este de viitor.
Cat va mai continua astfel industria muzicala? Va mai fi asa pana cand
satui de viata fara scop si de acelasi mesaj cool dar gol, smecheros sau
nasty, care defapt surzeste si intoxica mintea si sufletul, oamenii
dintr-o generatie vor spune STOP.
"Muzica trebuie sa fie scanteia ce aprinde focul in sufletul omenesc." (Ludwing van Beethoven)
Vei face tu parte din aceea “generatie
de aur" , vom reusi impreuna sa devenim si noi “oldies but goldies"? Va
invinge oare “armonia bucatariei" in lupta contra “sunetele fast
food-ului" muzical de astazi? Incurajand muzica adevarata, artistii
tineri si independenti si promovand talentele, nu iti garantez ca lumea
toata se va schimba, dar cu siguranta lumea ta o va face.
"Muzica porneste de la inima si se adreseaza inimilor." (George Enescu)
Cu dragoste si respect, Fabi Olariu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu