Mi-as fi dorit sa fiu o floare ... Maria Prochipiuc

Mi-as fi dorit sa fiu o floare, sa-nfloresc atunci cand stelele scanteiaza pe cerul albastru si chiar cenusiu, sa raspandesc in jurul meu parfumul frumusetii tale, iar daca, petalele imi vor cadea, sa stii ,ca doar tu esti de vina, mi-ai sfaramat din nou inima. Parfumul se va pierde si il vei cauta , in zadar .
Dar as fi putut sa fiu fluture, sa ma scald in parfumul florilor, sa-mi iau de acolo toate culorile si sa ma imbrac in frumusetea ta, ca sa colind lumea , iar cei care ma vad sa citeasca dragostea mea.
As fi putut fi bobul de roua care in zilele toride se ascunde de privirea soarelui pentru a te iubi in taina.
O pasare de-as fi, te-as fi inaltat spre ceruri, sau as fi coborat in abis, falfaitul aripilor mele ti-ar legana visele, iar pleoapele ar tresari la trecerea secundelor.
Am gasit ! O vita de vie de-as fi, as sti ca vei putea gusta din licoarea ametitoare a celor ce vor ramane vesnic visatori si tineri, iar eu, ma voi usca de dorul vinului si-a painii calde.
Daca as fi noaptea, ti-as acoperi frumusetea, sa ramana necunoscuta pentru altii, sa fii o enigma, doar eu, cu raza lunii sa-ti despletesc frunzele aurii ale gandului tau.
Sa fiu izvorul din varful muntelui, ca urcadu-ti privirea si calcandu-mi sentimentele sub frunza grea , sa-ti adap setea cu o fericire ce nu ai simtit-o atunci cand te-ai gandit la mine. Sa crezi ca sunt apa vie din care nu trebuie sa bei a doua oara pentru ca fiinta ta sa transforme totul in mister.
O sa fiu raza lunii in noapte, sa-ti simt mireasma teiului in floare, si-n acea betie sa curgem tainic peste vai si peste munti, acoperind pamantul cu o mare de-ntuneric ca lumina ochilor tai, tanjind dupa o iubire, ascunsa undeva, la rasaritul soarelui.
Sa fiu cararea pe care inima ta plina de sacrificii sta desculta gata sa deschida cartea vietii mele sa ma invete ce inseamna cuvintele si necuvintele, ca in ele sa avem libertatea de-a ne putea darui, fiindca fericirea din mine este mult mai puternica .
Dar sunt un suflet cu pletele-n vant, port la subtiori buchete mari de trandafiri, iar dragostea o simt ca pe-o explozie de culori in perfectiunea si puritatea ei feciorelnica. A tresarit intristarea din mine de frumusetea gandului, dar pentru ca nu sunt decat un suflet cu pletele-n vant ,te intreb : Ai inchis macar o data ochii si ai visat? Eu fac asta tot timpul si ma vad pe mine impreuna cu tine, cu voi, iar altceva nu mi-as mai dori sa fiu , decat sa ma pierd in timpul ce ne duce dincolo de noi!

Maria TotEu